Înainte de naștere, viitoarele mame și tații pot experimenta o gamă largă de emoții, cum ar fi entuziasmul, îngrijorarea, anxietatea sau frica. Este important să recunoaștem și să înțelegem aceste emoții pentru a le putea gestiona în mod adecvat. De la entuziasmul și anticiparea bucuriei de a întâlni noul membru al familiei, până la îngrijorare, anxietate și chiar frică, aceste emoții prenatale pot influența atât părinții, cât și bebelușul nenăscut în moduri subtile, dar semnificative.
Știm deja că suntem influențați de mediu în dezvoltarea noastră, iar pântecul mamei este primul mediu de viață pe care îl experimentăm. Astfel, toate emoțiile mamei ne sunt servite și nu avem nici o posibilitate de a controla ceea ce primim. Orice emoție trăită de mamă se traduce și printr-un cocktail de substanțe care ajung la bebeluș: poate fi vorba de multe endorfine și fericire sau cortisol și stres. Toate astea influențează și felul în care se formează tiparele neuronale ale copilului, primele emoții care se depozitează în amigdală și care o să-i fie baza pentru reacțiile inconștiente din viața de adult. În acest fel, părinții setează, prin stările lor emoționale din timpul sarcinii, hărțile emoționale ale copilului. Nimeni nu spune că putem pluti pe un norișor roz pe durata celor 9 luni (care fie vorba între noi, sunt 10), dar ceea ce putem face este să avem o sarcină conștientă, să lucrăm cu noi, să evităm situațiile stresante, iar dacă ele totuși apar, să identificăm din timp o serie de strategii care să ne ajute să le gestionăm, persoane resursă care să ne fie alături și să ne sprijine în gestionarea acestora. Munca cu un terapeut poate fi o soluție ideală.
Entuziasmul este o emoție comună și pozitivă asociată cu perioada prenatală. Viitorii părinți se pot simți copleșiți de fericirea și emoția de a aduce pe lume un copil. Gândurile despre viitor, imaginația înfloritoare și planurile pentru creșterea și educarea bebelușului pot crea o stare de încântare și bucurie. Această emoție pozitivă poate avea un impact benefic asupra dezvoltării copilului înainte și după naștere. Conexiunea emoțională dintre părinți și copil începe să se formeze în acest stadiu, iar entuziasmul manifestat poate contribui la întărirea acestei legături. Ar putea fi util însă să existe și conștientizarea faptului că o parte a entuziasmului nu are legătură cu realitatea a ce va să vină. Este minunat să existe această stare în viața părinților, însă dacă am adăuga și un strop de mister sau necunoscut, ar fi mai realist.
Alături de entuziasm, pot apărea și îngrijorări și anxietăți. Viitoarele mame și tații pot avea grijă de sănătatea și bunăstarea copilului nenăscut. Întrebări precum "Cum se dezvoltă copilul?" sau "Cum voi face față responsabilității de a fi părinte?" pot provoca stări de neliniște și nesiguranță. Este normal ca părinții să aibă aceste preocupări, dar este important să găsească modalități de a le gestiona pentru a evita stresul excesiv, care poate afecta atât sănătatea lor mintală, cât și cea fizică. Nimeni nu controlează viitorul și nici nu-l putem cunoaște dinainte. Precauția este sănătoasă, anxietatea este toxică. Linia dintre cele două este extrem de fină, dar poate face diferența dintre o viață trăită calm și cu bucurie sau una nocivă.
Frica este o altă emoție frecvent întâlnită în perioada prenatală. Părinții se pot teme de evenimente precum nașterea în sine sau de rolul lor ca părinți. Întrebările precum "Voi fi un părinte bun?" sau "Cum voi face față provocărilor?" pot declanșa anxietate și frică. Aceste emoții pot fi amplificate de informațiile contradictorii sau de poveștile negative auzite despre experiența de a fi părinte. Este important ca părinții să caute sprijin emoțional și informații precise, astfel încât să se simtă încrezători și pregătiți să facă față noii responsabilități. Cursurile de puericultură, cărțile și blogurile de specialitate sunt utile în disiparea fricii. Frica se dizolvă atunci când nu mai are argumente și când este expusă. Eu cred de asemenea că fiecare cuplu este diferit, fiecare mamă este diferită, fiecare context de viață este diferit. Tocmai de aceea, poveștile care ne pot înspăimânta sau cele extrem de facile nu sunt decât asta, povești, expunerea unor percepții, trăiri și emoții din viețile altora și de multe ori nu au aproape nimic în comun cu realitatea noastră, cu viziunea noastră despre viața de părinte.
Explorarea emoțiilor prenatale este esențială pentru înțelegerea complexității experienței părinților înainte de naștere. Emoțiile lor nu numai că le afectează propria stare mintală, ci pot avea și un impact asupra copilului nenăscut, așa cum am spus și puțin mai sus. Bebelușii resimt și răspund la stările emoționale ale mamei prin intermediul conexiunii lor profunde. Astfel, părinții pot cultiva un mediu emoțional pozitiv preocupându-se de starea lor mintală și căutând sprijin și informații în timpul acestei perioade. Suntem oameni și e firesc să trăim o gamă variată de emoții, însă ar fi util să ne străduim și să știm că este în puterea noastră să alegem felul în care răspundem când suntem confruntați cu acestea.
Comments